Cronica unei marți

E marți și plouă. Sunt suficient de inspirată să ies din casă în teniși deschiși la culoare. Mi se păruse mie, după aerul ce intra pe fereastră, că ar veni primăvara. Ies cu un prieten până la Lidl. Ce poate fi mai mișto decât shoppingul într-o după-amiază ploioasă? Da, știu, nu-mi răspundeți. :)) El caută ceva mâncare, dar se blochează la raftul cu ștergătoare auto, singura chestie pe care o și achiziționează. Eu...eu mă bucur că n-am găsit ce căutam. În schimb mi-am găsit printre rafturi un prieten, pe care nu-l văzusem de ceva vreme, ce se plânge că s-a îngrășat, dar totuși dă târcoale unui raft cu paste.
Caut și în Auchan ce nu găsisem la prima căutare. Găsesc doar o parte din ce căutam. Ne verificăm priceperea și montăm sincron ștergătoarele în parcarea subterană. Trecem pe la benzinărie să umflăm roțile mașinii...surpriză, ni se sugerează mai degrabă să mergem la vulcanizare, un ventil vrea să evadeze. Încep procedura de schimbare a roții, dar se pare că amicul n-are cheie pentru roți...super, și cricul este unul cam anemic pentru mașina asta, bine că am eu mașina plină de scule auto. Ajungem, așadar, la vulcanizare. Plouă mărunt, s-a lăsat întunericul. Eu sunt tot în teniși, lângă o baltă. În dreapta se văd doar farurile mașinilor ce coboară de pe pasarelă, în stângă o stație aproape neluminată și peste drum de ea un bloc pus în evidență de vreo cîteva firme luminoase printre care o bancă și o farmacie. Scot mâinile din buzunare și-mi cade o monedă în noroi. Băiatul de la vulcanizare se apleacă și o recuperează pentru ca apoi să mi-o înapoieze. Cu un supliment de noroi, dar totuși... Nu-i așa că a fost drăguț?
A, că uitam, până la urmă am găsit și restul de la ce căutam...la Billa. Și până la urmă cineva și-a cumpărat și mâncare, pe lângă ștergătoare.
P.s. Tocmai mi-am amintit ce visasem noaptea trecută...un service, pe prietenul întâlnit la Lidl și încă vreo câteva chestii...ciudat.