Răspunsul

O nouă zi de lucru la "Cooperativa Munca În Zadar". Te gândeşti că mai bine...nu, nu. Mai bine aici decât.."acasă". Ridici ochii din podea şi dai de ea...da, da, de fantomă! Îţi dai seama că îţi mai poţi lărgi zgarda cu măcar o gaură şi te pregăteşti de o întâmpinare mulţumitoare. Scoţi la înaintare faianţa, într-un zâmbet zaharisit, care însă,mai are efectul mierii de albine. În gând, te întrebi când începe să te "bântuie" cu întrebări dintr-alea cu care te blochează de obicei şi cu reproşuri la fel de rafinate şi asezonate cu ironie şi garnitură de compliment ascuns tot odată. Îţi place asta şi îţi mai place să o priveşti admirativ în timp ce ea aşteaptă explicaţia bine meritată. Deja ai rămas uimit...nu te-a luat direct în primire.(dacă ai şti de când îşi pregăteşte ea momentul ăsta). Te ia cu binişorul, te salută şi nu ezită să-ţi arate afecţiunea pe care ţi-o poartă. Da, îi eşti foarte drag. Asta a împiedicat-o să-ţi împingă scaunul. Ştii bine că nu ţi-a cerut niciodată altceva înafară de puţină atenţie. Mai ştii că femeilor le place să li se dea atenţie şi ştii la fel de bine cum reacţionează în caz contrar....ce mai?...eşti expert în de-astea. Ai depăşit cu brio momentul salutului, îi oferi un loc pe scaun şi te aşezi de partea cealaltă a mesei (bine măi că eşti şi precaut). Încă ai privirea aia de căţeluş căruia nu-i vine să creadă că nu mai este în lesă. Dar privirea ta nu te-a salvat de faptul că ai de dat o explicaţie...întrebarea a căzut că o bucată de plafon. Mai zâmbeşti odată cuceritor, dar zâmbetul ăsta al tău nu trădează decât răspunsul deloc favorabil...te hotărăşti să fii sincer şi spui: DA! Dar ca orice minune nici asta n-a durat mai mult de 3 secunde. În loc să aştepţi să-i vezi reacţia, începi sa te explici inutil (sau nu?). Offffff! Credea că...în fine. Te lasă să-ţi termini discursul şi îţi mai afişează o dată datele reale ale problemei...nu le poţi schimba şi nici ea...măcar vă bucuraţi de clipele acestea în care puteţi uita datele astea reale... Şi ea, credea că o să poată rezista tentaţiei de a te ierta, credea că îşi poate ţine hotărârea în picioare...da' de unde! Şi totuşi, El ne-a spus să iertăm! Ea încă nu ştie unde, cum şi dacă a greşit...

Vis sau nu, ce mai contează...

Parcă ar fi fost un vis, şi totuşi a fost real. Sunt perfect conştientă de asta , deşi nu sunt sigură că ai fi meritat să te iert. Habar n-am cum ai reuşit tu cu un zâmbet şi câteva cuvinte frumoase să mă faci să mă răzgândesc. Eram atât de hotărâtă că îţi voi cere doar răspunsul la ultima scrisoare (măcar a fost un răspuns sincer..) şi apoi nu voi mai vorbi cu tine niciodată, dar uite că de fiecare dată îmi câştigi iertarea. Şi la naiba, că nici nu te-ai străduit prea tare. Pe când eu inundam perna cu lacrimi, de nervi, tu probabil că îţi sorbeai cafeaua fără să-ţi închipui că pe mine mă deranjează aşa tare privirea Cerberului ăluia nesuferit. Doar imaginea lui Kronos te mai făcea (poate) să-ţi aminteşti că încă exist, aşa "pacoste, o pacoste dulce" cum sunt eu... Capitolul ăsta s-a încheiat cu un blitz şi două cuvinte. Măcar ştiu că povestea va urma...cândva! Până atunci am mai aflat ceva: "Viaţa mea e oricum, numai banală nu!"

Omagiu

Şi mina de creion se chinuie să scrijelească,

O viaţă scurtă, 'n început şi-o terminare nefirească.

Ştiţi că, o explicaţie-n zadar veţi cere.

Asta e, şi fost-a, divinităţii vrere.

Şi-acum că raiu-i mai bogat cu-n înger, de ce-i jale?

Pân' la Final, vom tot avea câte o strămutare.

Cu heruvimi-n cor de-acum încolo, îngeraşul vostru va cînta.

De-acum, tot sub ocrotitoarea mâna Lui, va sta.

(pt. I.C.)

Trei conuri de pin

Aşa stăteau de vorbă trei conuri de pin, într-o frumoasă după amiază:

- Să vezi că toate ajungem pe jos. Criza asta ne lasă fără case...hai s-o dăm în judecată.

- Bine că le ştii tu pe toate..cine crezi că ia în seamă trei conuri de pin, vestejite şi desprinse de la locul lor?

- Ia, gata, nu vă mai certaţi că n-aud ce spun ăştia la tv despre euro-parlamentare...uite, o vezi pe aia, Eba.....are fundal verde la poster...crezi că e ecologistă , ceva? Poate ne ajută şi pe noi...

- Ştii ce am auzit eu? Că o să ajute o altă plantă sinistrată...cum îi zice...canabisul...

- Şi noi?

- Ei, pe noi or să ne dea ăştia jos în continuare...

- Şi să ziceţi "bogda proste" , dacă nu ajugem sub roţile tafului...

Macro Flower

Gândac